Pagina principala  |    Forum  |    Despre Noi  |    Contact  |    MAGAZIN  |    PRODUSE LA PROMOTIE
ro en fr de hu it









<< Septembrie 2017 >>
  Lu. Ma. Mi. Jo. Vi. Sa. Du.
>  0  0  0  0 1 2 3
> 4 5 6 7 8 9 10
> 11 12 13 14 15 16 17
> 18 19 20 21 22 23 24
> 25 26 27 28 29 30  0


BALANTA POZITIVA A NITROGENULUI IN ORGANISM

O balanţă pozitivă a nitrogenului (azotului) în organism, reprezintă condiţia de bază, esenţială, fără de care nu se poate obţine o dezvoltare optimă a musculaturii.

Balanţa pozitivă a nitrogenului (azotului) în organism, denotă faptul că, cantitatea de proteine ingurgitată este mai mare decât cea eliminată, ca urmare a finalizării proceselor metabolice. Uşor de zis, greu de făcut, deoarece realizarea acestui raport, în practică este un proces destul de dificil.

Ar fi de o simplitate debordantă, dacă prin ingerarea unei cantităţi determinate de proteine, raportul în cauză s-ar realiza de la sine. Dacă ar fi realizabil atât de simplu dezideratul amintit, ne-am antrena, am consuma proteienele necesare şi creşterea musculară nu ar întârzia să apară.

Creşterea masei musculare, privită prin prisma simplităţii rectangulare pomenite nu se poate realiza decât dacă, din nefericire am apela la droguri, steroizi anabolizanţi ş stimulatori ai sintezei hormonului de creştere, factori care ar realiza, putem spune fără nici o putinţă de tăgadă, acea mult dorită schimbare.

Realizarea balaţei pozitive a nitrogenului este în cea mai mare măsură o „aventură”, un experiment, decât vorbe goale aruncate în vânt. Pe acest tărâm al „ Făgăduinţei” se ciocnesc interese de fel de fel, antagonice, diametral opuse, având în vedere că, pe de o parte organismul are o nevoie acută de aminoacizi, pentru creştere (dezvoltare), pe de altă parte aminoacizii sunt folosiţi şi ca drept sursă de energie de către organism.

Se impune ca urmare, să satisfacem din toate punctele de vedere necesarul de aminoacizi al organismului, întrebuinţând din larga paletă a acestora pe cei a căror necesitate stringentă este impusă de condiţiile date, concrete.

Pe traiectul gastrointestinal, în cadrul procesului metabolismului, în intestinul subţire aminoacizii au rezervate două alternative: ori în procesul osmozei sunt resorbiţi şi în acest caz, prin procesul oxidării sunt întrebuinţaţi în calitate de resurse energetice de către organism, ori într-o altă alternativă, se combină între ei formând noi /alţi aminoacizi necesari bunei funcţionări a organismului.

Lista aminoacizilor este destul de cuprinzătoare incluzând aminoacizii destinaţi procesului oxidării, precum şi pe cei care se combină între ei pentru a da naştere unor proteine noi.

În orice caz este bine cunoscut faptul că, nivelul (cantitatea) de aminoacizi ce ajunge în sânge este cu mult inferioară celei resorbite din intestinul subţire, fapt determinat de o resorbţie neuniformă din punct de vedere temporal, căci nu este resorbită înteaga cantitate dintr-o dată ci fenomenul este ciclic, neuniform ,derulându-se pe prcursul a mai multe ore.

Nu trebuie scăpat din vedere că, într-o primă fază a metabolismului, în stomac, precum şi ulterior în intestinul gros, proteienele ingurgitate sunt descompuse cu ajutorul enzimelor în compuşi mai simpli. Acest proces, să-i spunem primar, este un mare devorator al factorului timp, fapt pentru care în procesul digestiei aminoacizii dislocaţi sunt limitaţi din punct de vedere cantitativ.

Ca urmare, cantitatea de aminoacizi găsită în sânge depinde într-o proporţie covârşitoare de ritmul digestiei şi bunăoară, de viteza de desfăşurare a procesului osmozei, prin care aceştia sunt resorbiţi prin intermediul intestinului subţire.

Deci, aminoacizii proveniţi din proteine necesită un timp destul de mare pentru a fi resorbiţi şi ajung, datorită factorilor amintiţi, într-o cantitate  mai mică în sânge decât era în faza iniţială în aparatul digestiv.

Prin intermediul fluxului sanguin, aminoacizii ajung la diferite ţesuturi, amintind aici ţesuturile musculare, cele hepatice (ficat).  Musculaturii îi sunt necesari aminoacizii pentru sinteza proteinei umane, pe când ficatului îi sunt necesari în vederea constituirii proteienelor de tip ser, dintre care amintim în acst context despre albumină.

În momentul în care în organism se resimte o diminuare a nivelului absorbţiei aminoacizilor, o reducere a ritmului de absorbţie al acestora la nivelul ţesuturilor, înseamnă că, nivelul  relativ al aminoacizilor în organism este ridicat.

Având în vedere că acest fenomen este strict limitat, atingând un anumit prag, care este diferenţiat aproape de la aminoacid la aminoacid totuşi, în cazul a circa 20 de aminoacizi, doza medie se circumscrie valorii de 20 mg/litru de sânge, ficatul având rolul de a acţiona ca un senzor al nivelului aminoacizilor, în acest ultim caz dând semnalul eliminării aminoacizilor ce depăşesc nivelul ideal, respectiv al excedentului de aminoacizi din sânge, punându-i la dispoziţia organismului pentru a fi întrebuinţaţi drept suport energetic, oxidându-i.

O mare cantitate de aminoacizi nu sunt stocaţi sub forma aminoacizilor liberi, dar nici organismul nu-i lasă să fie eliminaţi prin intermediul aparatului uro-genital, prin rinichi sub forma urinei să fie eliminaţi din organism. În acest moment intervine ficatul, acest filtru complex al organismului, care printr-o nouă intervenţie, oxidează surplusul de aminoacizi rezultaţi, transformându-i în energie, care are menirea de a completa resursele energetice ale organismului, ca urmare a deficitului caloric zilnic înregistrat.

În trecutul nu prea îndepărtat retenţia nitrogenului la nvelul organismului era rezolvată prin intermediul unei ecuaţii conţinând puţine necunoscute. Aportul nitrogenului, era pus în directă corelaţie cu aportul proteic pe cale alimentară, iar nivelul nitrogenului eliminat din organism era pus nemijlocit în legătură cu cantităţile de carbamat (sare a acidului carbamic) din urina eliminată. Nivelul nitrogenului din organism era calculat ca o diferenţă între imput-ul pomenit şi output-ul realizat.
 
Acest calcul constituie în sine un sofism (procedeu de lucru corect, într-o ipoteză de lucru greşit fundmentată), deoarece corespundea unui grad de metabolizare de 100%, fiindcă punea în relaţie de intercondiţionare cantitatea aminoacizilor oxidaţi cu nivelul carbamidului urinar.

În schimb prin intermediul analizelor spectrale, efectuate cu ajutorul  reactivilor radioactivi, în cadrul unor experimente de factură modernă desfăşurate asupra subiecţilor umani, principiile teoretice amintite au început să se clatine din ce în ce mai mult, fapt ce sugerează că algoritmul de calcul prezentat este irelevant, este contraproductiv, este nerealist.

Experimente efectuate cu L-lisină radioactivă au demonstrat, dacă mai era cazul că, nitrogenul provenit din L-lisină oxidată nu se transformă instantaneu în carbamidă, fapt pentru care se impune un timp suplimentar îndepărtării acestuia din organism, cu toate că s-a constatat pe baza observaţiillor că, nitrogenul rămâne câteva zile în organism, până ce este îndepărtat.

Pentru cei interesaţi cu orice preţ în obţinerea unor rezuultate de excepţie se impune să efectueze analize în ceea ce priveşte nivelul de implicare al carbamidei nitrogenice în oxidarea proteică într-o perioadă de minimum o săptămână, zi de zi,  pentru a fi feriţi de tragerea unor concluzii eronate.

În vremurile nu demult apuse, nu se efectuau analize atât de des (cu o frecvenţă atât de mare), fapt pentru care, din păcate s-au tras multe concluzii eronate. În acest context trebuie să amintim că în procesul respiraţiei valoarea nitrogenului cunoaşte modificări substanţiale, deoarece, în aerul rezidual se găseşte din belşug azot.

În scopul obţinerii, dar mai ales al menţinerii unei balanţe pozitive a nitrogenului în organism, nu trebuie să stimulăm în mod excesiv procesul oxidării aminoacizilor, prin hipersensibilizarea organelor care au un rol determinant în acest proces, ca de altfel aportul de aminoacizi la nivelul organismului să cunoască un nivel corespunzător.

Este deja arhicunoscut faptul că, prin consumarea unei cantităţi mari de proteine, se crează premisele unei „supraoxidări” proteice, care gravitează în jurul oxidării aminoacizilor.

Există o intercondiţionare între structura ţesuturilor musculare slabe, respectiv al insuficientei dezvotări volumimetrice ( slabe-din punctul de vedere al structurii/compoziţiei şi nicidecum din punctul de vedere al cantităţii de forţă pe care o poate degaja) şi nivelul nitrogenului din organism, deoarece aceste ţesuturi sunt determinante în stabilirea cantităţii de proteine ce se va administra, în procesul hrănirii anabolice.

Cantitatea de proteine ingerată  constituie o dată a problemei în cauză, dar procentul asimilării, respectiv al folosirii ei de către organism este o problemă cu mult mai complexă, fiind determinată de mulţi factori.

Deci, „nu contează cantitatea, ci contează calitatea”, în cazul administrării proteinelor, factorul cantitate nu trebuie să primeze asupra laturii calitative, care în acest caz constă în administrarea fluentă, constantă a aminoacizilor, pentru ca musculatura să fie „irigată” cu un flux continuu de aminoacizi, cu implicaţii benefice asupra fenomenelor ce au loc la nivelul celulei musculare.

Deci, de muşchii slabi depinde în exclusivitate cantitatea de proteine ce trebuie să ne-o administrăm, la fiecare servire în parte, fapt pentru care este indicat ca zilnic să consumăm câte 1-2,5 grame proteine/kilogram–corp. În cazuri de excepţie, cum sunt culturiştii care au o masă musculară remarcabilă, cantitatea de proteine administrate poate fi mai mare.

Nu este de nici un folos să ne administrăm „raţia”proteică de care are nevoie organismul nostru fără a ţine cont de cursivitatea administrării acesteia, ca în momentele cheie la timpul stabilit şi mai ales la locul stabilit (respectiv celula musculară), să avem asigurat fluxul constant de aminoacizi de care am mai pomenit.

Metabolizarea proteinelor, pe de altă parte este un proces relativ limitat, fapt pentru care în al doilea rând, faţă de cazul amintit cu necesitatea asigurării unui flux continuu de aminoacizi, se impune ca, cantitatea prestabiltă să se administreze în mai multe reprize.
 
Având în vedere acest imperativ, în contextul amintit, un rol primordial revine aminoacizilor în stare liberă, aşa-numitelor proteine „pre-digerate”, sub forma izolatelor proteice, adică procesate în aşa modalitate încât să fie  mai uşor asimilabile, care se găsesc din belşug în suplimentele alimentare cu conţinut proteic ridicat.

Aceste suplimente alimentare sunt foarte uşor asimilabile nenecesitând metabolizarea (digerarea) lor, datorită proprietăţilor lor sunt mai rapid sau mai lent asimilate, în funcţie de necesităţile organismului, asigurând fluxul benefic de aminoacizi la nivelul factorului de execuţie al efortului muscular, respectiv celula musculară.

Izolatele proteice sunt cele mai indicate a fi consumate cu o frecvenţă medie de 2 ore, în vederea asigurării continuităţii fluxului de aminoacizi. Fiecare individ în parte constituie o entitate bine definită, de aceea şi administrarea proteinelor, din punctul de vedere al tipului acestora, ca de altfel ”strategia” administrării acestora în funcţie de efortul fizic depus, cu prilejul efectuării antrenamentelor sau luând în calcul factorul timp, depinde de la caz la caz.

Sunt indivizi capabili să oxideze o mare cantitate de proteine, dar există şi cazul contrar, existând persoane al căror organism nu este capabil să oxideze decât o cantitate strict limitată de proteine. Se mai ridică şi problema legată de aspectul deloc de neglijat, care constă în determinarea posibilităţilor oxidării proteice în procesul antrenamentului şi în afara acestuia.

Am amintit pe parcursul articolului că administrarea proteienlor, respectiv din punct de vedere pur cantitativ mai depinde şi de alţi mulţi factori, printre care acum amintim: nivelul stocurilor de glicogen, ritmul şi durata antrenamentelor efectuate, factori determinanţi ai sistemului endocrin, diferenţiat pe sexe, pentru bărbaţi fiind determinant raportul testosteron / hormoni estrogeni, pe când la femei şi chiar şi la bărbaţi, nivelul cortizolului din sânge.

În zilele noastre este mult mai uşor să stabilim decât în trecutul nu prea îndepărtat, cantitatea de aminoacizi necesari menţinerii unui nivel/raport nitric pozitiv, deoarece se pot efectua foarte facil teste de determinare a nivelului carbamidei în organism.

Indicatorii determinaţi pe baza testului amintit ne pot întinde o mână de ajutor în gestionarea corectă şi eficientă „arsenalului” proteic, datorită faptului că putem monitoriza pe această cale, cu o relativă uşurinţă, indicele de întrebuinţare a proteinelor de către organism, iar pe baza acestui indice rămâne un factor de-a dreptul banal, ca în urma dobândirii unei anumite experienţe în mod rutinier să ne determinăm raţia proteică.

Cunoscând deja modul în care ne putem detrmina raportul optim zilnic proteine/aminoacizi, cu destulă uşurinţă vom fi în stare să ne întocmim un plan pe o perioadă de timp medie, de regulă, pentru o săptămână-două.

Cu acest prilej reamintesc acelora care mai au unele îndoieli în privinţa culturiştilor, sau au unele prejudecăţi potrivit căroara ei folosesc mai mult muşchii decât mintea că, culturiştii atât din punctul de vedere al stabilirii obiectivelor, cât mai ales prin planificarea antrenamentelor şi acum observaţi, şi prin planificarea regimului alimentar, sunt oameni deosebit de meticuloşi.

Deci, putem să stabilim cu uşurinţă pe baza necesarului proteic determinat, din ce sursă să provină aportul proteic respectiv, iar pe baza indexului caloric putem lesne să determinăm şi cantităţile din fiecare aliment în parte, cât peşte, câte ouă, cât piept de pui, cât meniu hawian şi aşa mai departe, să cuprindă meniul zilei.

În încheiere trebuie să amintim faptul că nivelul nitrogenului se menţine între limite rezonabile, chiar bune, dacă pe timpul efectuării antrenamentelor consumăm o băutură energizantă de tipul Cell Fx Sport Drink, respectiv Max NRG Drink, care au efecte deosebite în volumizarea celulei musculare şi ca aspect deloc de neglijat, putem semnala faptul că, previn efectul de deshidratare al organismului.

De asemenea, prepararea unor shake-uri din care să nu lipsescă carbohidratul cunoscut sub denumirea comercială de maltodextrină, în combinaţie cu izolatele proteice din zer de tipul Whey Protein sunt deosebit de indicate. Deci, pe măsura posibilităţilor transpuneţi cunoştinţele dobândite pe cale teoretică, în practica cotidiană.

PUMP FLEX-2003, APR. MAI . PG. 26-27.

  
Informaţii



Articole ProLife


Utilitatea articolului
Acest articol a fost notat de vizitatori cu nota medie 3,5.


Scrie un comentariu
Nu aveti posibilitatea de a adauga comentarii! Vă mulţumim









Ultimele link-uri adăugate
shopmania.ro
Piscine Ecologice
Revista LYL
Suplimente Nutritive
Nutrex Research
Muscle Asylum Project
Syntrax Innovations
Anabolic Xtreme
www.gasparinutrition.com
www.maxfitmag.com

ISO 9001
ISO 9001

ProNutrition VitaLife Nature's Best MadMax Nutrend USA Natural Max Performance BSN MuscleTech Jasper Syntrax Gaspari Nutrition
 
promovat si listat in directoarele web
  Medicina Director Web - unLink.ro - Adauga si site-ul tau Smartbuy.ro - preturi si comparatii Addsite:: Magazine online - Sport TRAFIC TRIPUL - Directo Web Promovare Web ClickLink.ro Director Web Romanian Top66 jocuri Director Web Romania Acid Links - director web Adauga site in top online sanatate familie intretinere Cazare Predeal Adevarate.Net Poliamida Director Web AdSmarty Web Design Desene de colorat Bloogle Director Web ClickLink.ro Director web romania dotro.cn Promovat de Red-Web Dot Romania Director Web dYr.ro Reviste eLinks.ro Cel mai cuprinzator director romanesc Fier forjat Informatii in timp real www.realtimeinfo.ro Director web Director Web SEODIR SEO Romania Pagina indexata de motorul de cautare Romanesc  indexsite Director Web Inscrie.com Medicamente LinkPlus Siteuri