Pagina principala  |    Forum  |    Despre Noi  |    Contact  |    MAGAZIN  |    PRODUSE LA PROMOTIE
ro en fr de hu it









<< Septembrie 2017 >>
  Lu. Ma. Mi. Jo. Vi. Sa. Du.
>  0  0  0  0 1 2 3
> 4 5 6 7 8 9 10
> 11 12 13 14 15 16 17
> 18 19 20 21 22 23 24
> 25 26 27 28 29 30  0


proliferomania.ro  Pagina principală / Articole / Hormoni
CE SUNT STEROIZII ANABOLIZANTI?
Steroizii anabolizanţi sunt derivaţi de sinteză ai hormonilor androgeni naturali, având acţiune predominant anabolizantă şi androgenizantă( sau virilizantă). Hormonii androgeni naturali sunt hormoni steroidieni, care conţin în structura lor de bază un nucleu similar numit androsten (steran).

Androgenii sunt secretaţi la nivelul testiculelor de către celulele interstiţiale Lezydig. La femei, se secretă la nivelul ovarelor. La ambele sexe, se secretă şi la nivelul corticosuprarenalelor.

Hormonii sexuali, în principal testosteronul, sunt parţial responsabili de modificările ce se petrec în organismul uman la pubertate şi adolescenţă.

Testosteronul are o dublă acţiune fiziologică – anabolizantă şi androgenizantă. Efectele androgenice se referă la modificarea caracterelor sexuale primare şi secundare, incluzând aici dezvoltarea penisului şi testiculelor, apariţia pilozităţii faciale, axilare şi pubiene şi accentuarea agresivităţii. Efectele anabolizante includ dezvoltarea accelerată a musculaturii, oaselor si altor structuri.

Steroizii anabolizanţi au structura foarte asemănătoare cu a testosteronului, însă modificările structurale induse pe cale tehnologică le conferă caracteristici deosebite de acesta, adică o mai mare capacitate anabolizantă şi o cât mai redusă acţiune androgenizantă. De altfel, steroidul anabolizant „ideal” ar trebui să aibă numai efecte anabolizante şi deloc efecte androgenizante, însă până în prezent nu a putut fi creat un asemenea produs, fiindcă aceste două tipuri de efecte sunt strâns legate unele de celelalte, prin structura specifică a substanţelor.

Cei mai mulţi dintre steroizi sunt utilizaţi în medicină pentru tratamentul unor afecţiuni în care efectul lor anabolizant sau androgenizant este urmărit. Cu alte cuvinte, acestea nu sunt “otrăvuri” şi nu ar trebui să ne mire dacă bunicului bolnav şi slăbit îi va fi prescris de către medic un medicament despre care aţi auzit pentru prima dată în sala de forţă.

Afecţiunile pentru care se prescriu cel mai frecvent steroizii anabolizanţi sunt anemia din insuficienţă renală, pubertatea întârzaită, impotenţa, metastazele din cancerul de sân, după fracturi, arsuri sau infecţii, traumatisme grave şi în general în bolile cronice debilitante.

Tratamentul induce o stare de bine, stimulează apetitul şi ameliorează sinteza proteică.

Care sunt efectele „pozitive” ale steroizilor?

Cel mai important este reprezentat de către dezvoltarea masei musculare, datorită stimulării producţiei de proteine responsabile de contracţia musculară, ca şi producţia şi depozitarea de energie. Alte efecte ar fi creşterea forţei musculare, creşterea nivelului de motivaţie, reducerea senzaţiei de oboseală şi intr-un anumit grad creşterea agresivităţii, ceea ce poate fi în unele limite un atu pentru sportiv, care se antrenează astfel mai intens.

Trăim într-o epocă în care "viteza" este cuvântul de ordine. Avem maşini mai rapide ca acum 20 de ani, computere mult mai puternice ca acum 10 ani şi un ritm de viaţă incomparabil cu cel de acum 100 de ani. Omul modern, permanent presat de timp, caută în orice domeniu metode de a atinge cât mai rapid, eficient şi facil obiectivul propus.

Cum era de aşteptat, domeniul sportului nu putea fi ocolit, iar ştiinţa construirii muşchilor, culturismul, a devenit un domeniu în care cererea de metode care să asigure "instant" obţinerea rezultatelor a fost răsplătită prin apariţia a numeroase tehnici şi substanţe, unele dintre ele la limita legalităţii sau chiar ilegale.

Sigur, cine nu şi-ar dori să obţină într-un timp foarte scurt masă musculară şi definire, eventual fără să petreacă zeci şi sute de ore la antrenament...

Ce este dopingul?

Dopingul este încercarea de a mări capacitatea de performanţă a unui sportiv ân mod nefiziologic prin utilizarea (injectare sau administrare orală) unei substanţe dopante de către sportiv sau o persoană din anturajul acestuia (antrenor, medic, maseur), înaintea sau în timpul unei competiţii şi de asemenea în timpul antrenamentului, pentru hormoni anabolizanţi.

Steroizilor anabolizanţi li se mai spune în limbajul curent şi "anabolizante", ceea ce poate induce în eroare persoanele mai puţin informate. Efectul anabolizant trebuie înţeles ca acţiune ce influenţează metabolismul şi favorizeauă dezvoltarea ţesuturilor, adică exercită un efect care facilitează dezvoltarea musculară, a scheletului şi a organelor, îndeosebi în cazul unui organism în creştere. Confuzia se face în special cu suplimentele nutritive, acestea având efect anabolizant în organism, fară însă a avea structură steroidică şi deci nici efectele secundare ale acestora.

Steroizii anabolizanţi sunt înrudiţi cu testosteronul, hormonul sexual masculin natural, de aceea ei au efecte specifice sexuale masculine şi efecte anabolizante. Un steroid anabolizant "ideal" ar trebui să aibă enumai efecte anabolizante şi deloc efecte masculinizante, însă această separare nu a putut fi obţinută până acum.

De ce sunt tentaţi oamenii să folosească steroizi ?

Aici ne referim la tânărul obişnuit, care merge la sală doar ca "să arate bine" şi nu la cei din domeniul competiţional. Motivaţia e simplă: steroizii par a fi o scurtătură către împlinirea unui scop ce caracterizează cu precădere perioada adolescenţei. Este vorba de transformarea corporală, de saltul din stadiul de "băiat" în cel de "bărbat". Aceasta este o caracteristică adânc fixată în tiparele comportamentale ale omului. Este o constatare banală faptul că un bărbat "bine" are o mai mare influenţă asipra semenilor săi, uneori chiar în detrimentul inteligenţei.

Prima trăsătură este dorinţa de a obţine rezultate rapide şi fără prea mult efort.

Avem o veste proastă: chiar folosind steroizi anabolizanţi, condiţiile sine qua non pentru creşterea masei musculare rămân antrenamentul intens, alimentaţia completă şi odihna suficientă. A doua trăsătură este raportarea la modele "artificial" create şi promovate.

Mulţi işi fixează obiective nerealiste (în raport cu potenţialul lor genetic, condiţiile de antrenament, capacitatea de a-şi asigura alimentaţia necesară şi suplimentele nutritive, stilul de viaţă şi multe altele). Aceştia ajung după un timp, mai lung sau mai scurt, să fie dezamăgiţi şi frustraţi din cauza incapacităţii de a-şi atinge scopul propus şi atunci, fie renunţă la antrenamente, fie recurg la metode ce nu mai au nici o legătură cu sportul, în adevăratul său sens.

Totuşi de ce este interzis dopajul?

Cele mai importante motive care vin în sprijinul interzicerii dopingului în sport sunt de natură etică şi medicală. Argumentul etic este foarte important în special în cazul sportivilor de performanţă, care se pregătesc pentru a concura.

În acest caz, dopingul este considerat nelegitim deoarece încalcă principiul fairplaz-ului, adică al egalităţii de şanse într-o competiţie sportivă. Al doilea argument este cel medical. Acesta este mult mai important în cazul sportivilor amatori, pentru care folosirea metodelor de dopare constituie doar o cale de a-şi doborî propriile performanţe.

Argumentul medical se bazează pe constatarea caă utilizarea substanţelor considerate dopante este nocivă pentru sănătate. Aceste substanţe sunt interzise pe mai multe considerente: efectul lor nu este pe deplin cunoscut, sunt utilizate doze mult mai mari decât cele terapautice (acolo unde este cazul), toate acestea conducând la apariţia unor efecte secundare, dintre care unele extrem de periculoase.

În sporturile în care dezvoltarea masei musculare este unul din obiectivele de bază, principala metodă doping este sdministrarea steroizilor anabolizanţi. Această temă are rolul de a vă atrage atenţia asupra unui subiect "fierbinte", de care s-ar putea să vă loviţi şi despre care este bine să fiţi informaţi, astfel încât să puteţi lua conştient şi în cunoştinţă de cauză decizia de spune "nu"...sau "da".

Conform studiilor, cei care folosesc steroizii obţin majoritatea informaţiilor de la prieteni şi mai nou de pe Internet.

"Sfătuitorii" sunt de obicei persoane fără studii medicale, care retransmit la rândul lor informaţii culese aiurea, fără acoperirea unor studii ştiinţifice riguroase.

Medicii, antrenorii sau alte persoane care vin în contact cu sportivii se feresc să ofere soluţii "sigure" de administrare a steroizilor din cel puţin 2 motive: lipsa de legalitate a folosirii unor substanţe cu potenţial nociv şi, în aceeaşi măsură, conştienţa faptului că o astfel de practică pune în pericol sănătatea şi chiar viaţa sportivului.

Deci, principala motivaţie a folosirii steroizilor este creşterea masei musculare, apoi creşterea forţei şi rezistenţei la efort, îmbunătăţirea aspectului fizic general şi, doar în mică măsură, scurtarea duratei de recuperare după accidentări. Majoritatea utilizatorilor de steroizi anabolizanţi preferă calea injectabilă şi, în mai mică măsură, calea de administrare orală.

MECANISMUL DE ACŢIUNE AL STEROIZILOR ANABOLIZANŢI

Antrenamentul cu greutăţi stimulează masa musculară să crească în dimensiuni, dar şi în ceea ce priveşte forţa, astfel încât să poată susţine efortul care creşte progresiv.

Structura muşchilor este în primcipal de natură proteică, iar forţa şi dimensiunile cresc atunci când sinteza de proteine musculare are loc. Necesităţile proteice ale corpului sunt reglate printr-un proces metabolic complex, numit echilibrul azotat (balanţa azotului). Prin acestea se înţelege că individul trebuie să ingere o cantitate adecvată de proteine prin alimentaţie pentru a procesa, absorbi şi reţine azotul necesar formării unor noi structuri proteice.

Antrenamentul de forţă reprezintă un stres pentru organism, care determină instituirea unei stări catabolice, în care o parte din proteinele musculare sunt distruse. În acest moment are practic loc dezvoltarea musculară.

Condiţiile de bază sunt: aportul optim de proteine şi odihna sau mai bine zis protejarea musculaturii faţă de solicitări intense care ar putea să inducă noi distrugeri musculare.

Steroizii anabolizanţi au capacitatea de a amplifica procesele anabolice, înclinând "balanţa" azotului către sinteza proteică.

Locul unde acţionează aceşti hormoni este nucleul celulei, iar efecul lor se manifestă în decurs de câteva ore.

Fără a intra prea adânc în detalii "de laborator", cred că ar fi interesant de ştiut care este mecanismul prin care aceşti steroizi pot determina muşchii să crească. În momentul în care steroizii anabolizanţi au ajuns prin sânge la ţesuturile-ţintă, dintre care pe noi ne interesează în special muşchiul, aceştia vor pătrunde în celule şi se vor lega de receptorii hormonali specifici, formând un complex hormon-receptor.

În continuare, acest complex va pătrunde în nucleu unde va activa un set de gene care stimulează biosinteza ARN mesager şi deci biosinteza proteinelor.

Pe lângă acţiunea anabolizantă a hormonilor steroidieni trebuie amintită şi cea androgenizantă prin care este stimulată dezvoltarea normală a oranelor sexuale masculine, influenţează spermatogeneza, dezvoltarea şi menţinerea caracteristicilor sexuale secundare la bărbaţi (voce, pilozitate, pirilizare) şi influenţează reproducerea.

Este bine de reţinut că mecanismul formării proteinelor este declanşat intracelular, stimulul cel mai important fiind reprezentat de către încărcătura de lucru (greutatea), dar în nici un caz de către steroizii anabolizanţi.

Aceştia favorizează sinteza proteică, dar nu o induc. Fără un stimul reprezentat printr-un antrenament adecvat şi o bună aprovizionare a organismului cu proteine, steroizii anabolizanţi nu vor avea un efect semnificativ în sensul declanşării şi susţinerii hipertrofiei. După oprirea administrării steroizilor anabolizanţi, frecvent se observă o scădere a formei sportive şi a masei musculare, în funcţie de doza şi durata administrării, metabolismul fiecărui individ şi tipul de antrenament.

Efectul anticatabolic al steroizilor

Mulţi dintre cei care au folosit steroizi anabolizanţi afirmă că aceştia i-au ajutat să se antreneze mai intens şi să se refacă mai uşor; în momentul când au oprit administrarea acestora, au întâmpinat greutăţi în a face progrese ulterioare.

Deşi este doar o ipoteză încă neconfirmată complet, se presupune că steroizii au un efect anticatabolic, prevenind distrugerea structurilor musculare în timpul eforturilor intense prin blocarea secreţiei de cortizol şi alţi hormoni suprarenalieni care au receptori şi pe ţesutul muscular. Cortizolul induce distrugerea proteică şi este secretat şi în timpul efortului pentru a induce utilizarea proteinelor ca substrat energetic şi pentru a inhiba procesul inflamator ce însoţeşte distrugerea tisulară.

Steroizii blochează legarea cortizolului de receptori, ceea ce previne distrugerea musculară şi ameliorează refacerea. Totuşi sportivul se bucură de aceste beneficii doar atât timp cât foloseşte steroizi, apoi urmează o perioadă de dezechilibru matabolic. Ca răspuns la cantităţile mari de hormon introduse în organism, apar adaptări hormonale speciale, cum ar fi creşterea nivelului de receptori pentru cortizol şi creşterea secreţiei de cortizol la nivel suprarenalian. Pe de altă parte, după oprirea administrării steroizilor, secreţia proprie de testosteron este redusă, în consecinţă efectele catabolice ale cortizolului vor fi resimţite mai puternic şi se înregistrează reduceri ale volumului muscular şi forţei.

Efectul de rebound al secreţiei de cortizol conduce la câteva probleme serioase: (1) cortzolul suprimă funcţia imunitară, ceea ce înseamnă că indivizii sunt mai predispuşi la îmbolnăvire; (2) dependenţa psihică, datorată pierderilor de masă şi forţă, ceea ce îi face pe mulţi să continue administrarea pe termen lung; (3) administrarea îndelungată mareşte şansa unor efecte secundare serioase.

METODE DE A CREŞTE NATURAL SECREŢIA DE TESTOSTERON

Cheia măririi secreţiei de testosteron este antrenamentul anaerobic intens. Conform studiilor, dar şi observaţiilor practice, exerciţiile compuse, care implică mai multe grupe musculare, cum ar fi genuflexiunile, împins de la piept, îndreptările au capacitatea de a creşte nivelul de testosteron.

O altă observaţie: cu cât grupa musculară antrenată este mai mare, cu atât secreţia naturală de testosteron creşte mai mult. Timpul de antrenare este de asemenea important. Optim este 45-60 minute, dar dacă depăşeşte 75-90 minute, nivelul de testosteron poate scădea, probabil datorită creşterii nivelului de cortizol.

CUM SE FOLOSESC STEROIZII?

În cazul în care vă imaginaţi sau speraţi că o să învaţaţi să folosiţi "corect" steroizii anabolizanţi, probabil că o să fiţi dezamăgiţi. Dacă aţi citit până aici, cu siguranţă v-aţi dat seama că scopul acestei teme este să promoveze fitnessul şi culturismul ca metode de menţinere a stării de sănătate, iar dacă urmăriţi acest obiectiv, steroizii nu au ce căuta în programul vostru de pregătire.

Păstrând prezentarea la un nivel teoretic, haideţi să vedem totuşi cum procedează cei care aleg să îşi administreze steroizi.

Sportivii utilizează steroizi anabolizanţi de obicei pe durata anilor de activitate atletică. Aceştia combină doze suprafiziologice din diverse preparate cu administrare orală şi injectabilă (această practică este numită "stacking"). Dozele sunt crescute ("piramidare") pe durata unor cicluri care durează între 4 şi 18 săptămâni. Între cicluri sunt lăsate perioade libere (fără administrare de steroizi). La început se foloseşte o cantitate mai mică, care apoi este mărită până la un nivel maxim, menţinut pe o anumită perioadă de timp, după care se revine la doze din ce în ce mai mici, în ideea de a mări eficienţa şi de a minimiza efectele secundare şi problemele ce pot să apară după întreruperea administrării. Alte metode: utilizarea aceleiaşi cantităţi pe toată durata ciclului, începerea cu un steroid, şi apoi continuarea cu altul, şi alte combinaţii. Dozele se stabilesc în funcţie de produsul ales, de obiective şi de riscul pe care sportivul este dispus să şi-l asume. De obicei, cantităţile de preparat depăşesc cu mult (până la 200 de ori) dozele considerate terapeutice. Cei care concurează reduc treptat dozele sau opresc complet administrarea cu câteva luni înainte de competiţii, pentru a reduce riscul de a fi detectaţi pozitiv la probele doping.

Steroizii injectabili au de obicei o durată de viaţă mai mare, şi se injectează la intervale de la 2-3 zile pânî la 7-10 zile; steroizii orali trebuie să fie administraţi zilnic, în una sau mai multe doze. Mulţi administrează simultan alte medicamente care au rolul să protejeze organismul de acţiunea hepatotoxică a steroizilor (hepatoprotectoare) sau de alte efecte neplăcute, cum ar fi ginecomastia (antiestrogenice) sau atrofia testiculară (stimulante ale secreţiei prprii de testosteron).

Pentru monitorizarea atentă a stării de sănătate, ar fi ideal ca atât înainte, cât şi în timpul şi după utilizare, să se efectueze o serie de analize medicale, care pot trage la timp un semnal de alarmă.

Steroizii orali sunt hepatotoxici, de aceea monitorizarea anumitor parametri ai funţionării ficatului pot arăta o posibilă disfuncţie: transaminazele, bilirubina (totală, conjugată şi liberă), fosfataza alcalină, electroforeza proteinelor.

Utilizarea steroizilor conduce la creşterea riscului de ateroscleroză, de aceea trebuie monitorizaţi factorii principali: colesterolul (total, HDL, LDL), tensiunea arterială, trigliceridele.

Pe lângă acestea, alte analize sanguine, cum ar fi hemoglobina, electroliţii, hemoleucograma, pot să atragă atenţia asupra unor probleme medicale. Dozările hormonale sunt utile sugerând efectele utilizărilor steroizilor asupra sistemului endocrin: testosteron, cortizol, estrogen, LH.

EFECTE SECUNDARE

Steroizii anabolizanţi au o acţiune de lugă durată asupra organismului. În mediul celor care fac antrenamente de forţă, utilizarea SA se face de obicei din proprie iniţiativă, fără o informare prealabilă corectă şi fără supraveghere medicală.

De obicei, imaginea utilizatorului de steroizi anabolizanţi este asociată cu cea a culturiştilor (adică indivizi cu masă musculară bine dezvoltată), însă trebuie spus că o mulţime de alţi sportivi folosesc steroizi pentru ameliorarea performanţelor: atleţi, ciclişti, tenismeni, fotbalişti, înotători.

Acesta nu este un fapt care ar trebui să îi scuze pe culturişti sau să le acorde circumstanţe atenuante, însă prea frecvent publicul asociază culturismul cu utilizarea steroizilor, uitând că fitnessul şi culturismul înseamnă în primul rând un mod de viaţă ordonat, educaţie interioară şi cunoaşterea în amănunt a propriului corp, a modului cum acesta răspunde la antrenament, alimentaţie şi odihnă.

La fel de îngrijorătoare (sau poate mai mult) este utilizarea steroizilor de către persoanele care practică sport doar pentru întreţinere. Studiile statistice arată o continuă scăderea a vârstei celor care îşi procură de pe "piaţa neagră" aceste produse administrate după scheme culese de pe Internet sau oferite cu generozitate de către "experţi" de prin sălile de forţă.

Abuzul de steroizi are de multe ori la bază tulburări de percepţie asupra imaginii propriului corp, în special în cazul tinerilor, care recurg la utilizarea lor pur şi simplu pentru a arăta mai bine. În general consumul de SA are profilul uni abuz de medicamente, care se asociază cu numeroase efecte nedorite, multe dintre acestea fiind greu de prezis doar pe baza dozei sau frecvenţei de administrare.

Spre deosebire de alte abuzuri medicamentoase, în cazul SA, efectele negative apar după 10-20 de utilizări, nu imediat şi sunt ireversibile. Frecvenţa şi severitatea efectelor secundare este variabilă şi depinde de câţiva factori: tipul de medicament utilizat, doza, durata administrării şi sensibilitatea individuală la substanţă. Existenţa dovedită a unor efecte secundare ce afectează starea de sănătate, după administrarea de steroizi anabolizanţi (în special cei orali), atârnă mai greu în balanţă decât potenţialele efecte ergogenice, ceea ce contraindică utilizarea lor(în afara situaţiei în care există o indicaţie medicală în acest sens).

Ficatul

Organul cel mai puternic afectat de utilizarea SA este ficatul, care este sediul metabolizării lor. Formele orale de steroizi afectează în mai mare măsură ficatul; cei injectabili nu sunt metabolizaţi hepatic.

Ficatul este un organ complex, în care au loc numeroase procese metabolice ce vizează majoritatea organelor, de aceea îmbolnăvirea lui va avea repercusiuni majore în organism.

Efectele adverse hepatice au fost bine documentate medical prin observarea pacienţilor spitalizaţi, care au fost trataţi timp îndelungat cu steroizi pentru diverse afecţiuni precum Anemie, insuficienţă renală, impotenţă şi disfuncţie hipofizară. S-a observat o reducere a funcţiei excretorii hepatice, cu clestază intrahepatică, reflectată prin icter şi prurit. O altă problemă foarte gravă care a fost observată este pelioza hepatică care reprezintă o degenerare chistică hemoragică la nivel hepatic, care conduce la fibroză şi hipertensiune portală. Ruperea unui chist poate provoca hemoragie intraperitoneală cu efect letal.

Vă prezentăm aceste date în ideea de accentua pericolul pe care îl prezintă utilizarea steroizilor anabolizanţi, deşi ei sunt folosiţi în medicină ca medicamente. Diferenţa principală constă în faptul că mulţi sportivi îşi administrează steroizi timp îndelungat şi în doze mult mai mari decât cele terpautice (de exemplu, 50-200 mg faţă de 5-20 mg).

Modificările structurale ale hepatocitelor conduc la apariţia hepatitei, colestazei şi favorizează dezvoltarea tumorilor hepatice.

În privinţa acestora din urmă, literatura medicală de specialitate raportează prezenţa tumorilor hepatice benigne (adenoame) şi maligne (carcinoame hepatocelulare) apărute în special la cei care au folosit steroizi ce conţin în structură grupul 17-alfa-alchil. Adesea aceste tumori rămân asimptomatice pe perioade îndelungate (20-30).

Utilizarea anabolizanţi este frecvent asociată cu o creştere a nivelului seric a unor enzime cum ar fi transsaminazele (TGP, TGO), fosfataza alcalină, lactatdehidrogenaza şi gamaglutamiltranspeptidaza, care reflectă liza hepatocelulară şi creşterea permeabilităţii membranei hepatocelulare.

Sistemul cardiovascular şi lipoproteinele serice

Steroizii anabolizanţi, în particular cei cu administrare orală 17-alchilaţi, produc o reducere a nivelului HDL colesterolului şi creşterea LDL colesterolului şi colesterolului total, reducând raportul HDL/LDL. Aceste modificări măresc semnificativ riscul îmbolnăvirii arterelor coronariene.

Studiile ecocardiografice efectuate pe culturiştii utilizatori de steroizi anabolizanţi au raportat o uşoară hipertrofie de ventricul stâng, cu reducerea capacităţii de relaxare diastolică a pereţilor ventriculari, conducând la funcţie diastolică alterată. Unii autori au asociat utilizării de steroizi unele cazuri de cardiomiopatie, infarct miocardic acut şi accident vascular cerebral. Efectele pe termen lung asupra morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare rămân încă nedeterminate.

Sistemul reproducător masculin

Administrarea de steroizi anabolzanţi conduce la concentraţii suprafiziologice de testosteron sau derivaţi de testosteron, care prin mecanism de feed-back negativ induc scăderea secreţiei de LH şi FSH, ceea ce atrage după sine reducerea producţiei de testosteron endogen (hipogandism hipogonqdotropic). Practic introducerea constantă în organism a steroizilor anabolizanţi îi semnalizează acestuia un exces de testosteron, ceea ce va duce la suprimarea secreţiei endogene. Orice ţesut care îşi pierde funcţia se va atrofia în timp.

Cum testiculele sunt principalele organe ce secretă testosteron în organismul sănătos, atunci când rămân fară "ocupaţie" vor începe să îşi reducă din dimensiuni-atrofie testiculară prin scăderea secreţiei de gonadotropine. Din acest motiv va avea de suferit şi spermatogeneza, adică producerea spermatozoizilor, cu alterarea fertilităţii. Singura cale de rezolvare este întreruperea aportului exogen de steroizi. Funcţia gonadală este reluată în câteva luni de la încetarea administrării de steroizi.

Administrarea mai multor steroizi simultan produce o inhibiţie mai puternică a funcţiei gonadale. Unii folosesc medicamente precum gonadotropina corionică sau clomifenul citrat pentru a stimula reluarea secreţiei proprii de testosteron după un ciclu de steroizi, însă efectul este limitat atât ca şi efect, cât şi ca timp.

Ginecomastia reprezintă dezvoltarea glandei mamare la bărbat. Apare datorită inhibării secreţiei proprii de testosteron, dar şi pentru că mulţi dintre steroizi sunt convertiţi în estrogeni (estradiol şi estronă), deci hormoni cu acţiune feminizantă.

Această formă de ginecomastie poate fi reversibilă, însă sunt cazuri în care intervenţia chirurgicală este singura opţiune posibilă.

Steroizii anabolizanţi pot afecta dorinţa sexuală-în timpul adminstrării lor se înregistrează o creştere a libidoului, pentru ca la oprire aceasta să înregistreze o scădere.

Steroizii au efecte şi asupra prostatei. Această glandă este influenţată direct de către DHT (dihidrotestosteron), un derivat al testosteronului. În urma acţiunii acestuia, se măreşte în dimensiuni, obturând astfel uretra şi crescând în acelaşi timp riscul de cancer prostatic.

Sistemul reproducător feminin

În organismul feminin normal se secretă cantităţi reduse de testosteron, iar administrarea de steroizi afectează axa hipotalamo-hipofizo-gonadală. Creştera nivelului de androgeni circulanţi va inhiba producerea şi eliberarea de LH şi FSH, ceea ce va atrage după sine inhibarea formării foliculilor, ovulaţia şi neregularitatea ciclului menstrual, mergând până la amenoree.

Se înregistrează hipertrofia clitorisului, îngroşarea vocii, acnee, hirutism (pilozitate facială şi corporală excesivă), scăderea dimensiunii sânilor, căderea părului. Utilizarea îndelungată conduce la sterilitate. Femeile gravide care îşi administrează steroizi pot provoca fătului de sex feminin pseudohermafrodism şi retard de creştere.

Tendoanele şi ligamentele

Printre efectele secundare destul de frecvent întâlnite se numără leziunile tendoanelor, de la tendinită recidivantă până la rupturi parţiale sau totale ale tendoanelor. Explicaţia constă în dezechilibrele de dezvoltare a muşchilor şi şi tendoanelor, muşchii hipertrofiindu-se rapid şi devenind mai rezistenţi, iar tendoanele mult mai lent. Tendoanele nu vor mai face faţă solicitărilor crescute ale muşchilor rapid hipertrofiaţi şi nu vor rezista eforturilor maxime. La copii şi la adolescenţi se poate înregistra limitarea sau oprirea creşterii în înălţime, datorită închiderii premature a cartilajelor de creştere şi uneori se manifestă simptome ale pubertăţii precoce.

Pielea

Transformarea testosteronului în dihidrotestosteron stimuleză producţia de sebuum la nivel tegumentar, ceea ce poate acneea (chisturi, seboree abundentă). Calviţia (chelirea) este un alt efect al acestei transformări. Poate fi afectată şi elasticitatea pielii, ceea ce ce favorizează apariţia vergeturilor.

Efecte asupra copiilor

Steroizii prezintă efecte secundare particulare, cum ar fi virilizarea, ginecomastia şi închiderea prematură a epifizelor, ceea ce conduce la oprirea creşterii în înălţime.

Efecte psihologice

Administrarea de steroizi poate afecta comportamentul. Probabil cele mai semnificative adverse pe termen scurt sunt cele la nivel psihologic: creştera nivelului de agresivitate, reacţii de furie, anxietate şi panică, depresie şi în unele cazuri chiar psihoze.

Alte efecte secundare citate: euforie, confuzie, tulburări de somn, paranoia şi halucinaţii.

Nivelul crescut de testosteron este asociat cu comportament de tip masculin, agresivitate şi accentuarea dorinţei sexuale. Creşterea agresivităţii poate fi un efect benefic pentru antrenament şi competiţii, atât timp cât nu sunt depăşite anumite limite. La doze mari, şi la indivizi cu personalitatea mai violentă, poate apărea "furia steroizilor" (roid rage), o stare de dezinhibare în care se reduce controlul conştient asupra pornirilor violente.

Este posibil ca o parte din aceste efecte să fie produsul autosugestiei (ideea că steroizii "te fac mai puternic"). În urma observaţiilor s-a constatat că doar o mică parte dintre subiecţi au prezentat efecte care să le afecteze capacitatea de a duce la bun sfârşit sarcinile de serviciu şi integrarea în societate, şi doar în foarte rare cazuri s-a semnalat un comportament periculos pentru sine şi pentru cei din jur.

Aproximativ 70% dintre utilizatori descriu apariţia unei simptomatologii care sugerează un sindrom de întrerupere, atunci când încetează administrarea steroizilor. Acest sindrom de sevraj se poate manifesta prin agresivitate şi comportament violent, depresie, modificări de comportament, mergând până la episoade psihotice. Nivelul de testosteron se prăbuţeşte brusc, iar activitatea secretorie se reia cu dificultate şi întârziere.

Cele mai frecvente manifestări sunt depresia, scăderea libidoului, reducerea forţei şi a dimensiunilor muşchilor.

Urmarea instalării sindromului de întrerupere este dorinţa de a relua cât mai rapid administrarea steroizilor. Se constată o dependenţă atât la nivel psihic, cât şi fizic. În acest punct (care este atins după un consum îndelungat de steroizi), sportivul trebuie să îşi mobilizeze toate resursele pentru a depăşi momentul. Unii sportivi încearcă să reducă simptomele sindromului de întrerupere prin administrarea postciclu de hCG (coriogonadotropină umană), care are capacitatea de a stimula producţia de testosteron endogen.

Poziţia Colegiului American de Medicină Sportivă în privinţa utilizării de steroizi anabolizanţi

Utilizarea steroizilor anabolizanţi asociată cu o dietă adecvată şi antrenament contribuie la creşterea în greutate, în special prin dezvoltarea masei musculare (şi a altor structuri neadipoase-oase, tendoane, ligamente)

La unii indivizi, utilizarea unor cantităţi mari de steroizi anabolizanţi, în asociere cu antrenament de intensitate mare şi dietă adecvată, poate conduce la creşterea forţei musculare

Steroizii anabolizanţi nu ameliorează capacitatea de efort aerob.

Utilizarea steroizilor anabolizanţi a fost asociată cu efecte secundare la nivel hepatic, cardiovascular, sistemului reproducător şi psihic

Utilizarea steroizilor anabolizanţi de către sportive este contrară regulilor şi principiilor etice ale întrecerilor sportive, aşa cum a fost stabilită de către multe dintre forurile sportive

Hormonul de creştere (GH)

Este secretat la nivelul hipofizei anterioare. În prezent se obţine prin sinteză şi este utilizat de către unii sportive ca un substitute sau în completarea steroizilor anabolizanţi.

Are cinci proprietăţi pentru care este folosit ca metodă doping:

- stimulează sinteza proteinelor şi acizilor nucleici la nivelul musculaturii

- stimulează creşterea oaselor (în lungime), în cazul în care cartilajele de creştere nu sunt complet închise (important pentru sportivii tineri)

- accelerează lipoliza, reducând procentul de grăsime corporală

- creşte nivelul de glucoză sanguină

- favorizează procesul de vindecare după traumatisme musculoscheletale

Datorită acestor efecte, GH este utilizat de către sportivi, dar şi pentru că este greu de depistat la probele antidoping.

Există şi suplimente nutritive (în special pe bază de aminoacizi) care se presupune că ar stimula secreţia endogenă de GH, însă există puţine dovezi care să le dovedească eficienţa.

Utilizarea GH este însoţită de efecte secundare, dintre care cea mai gravă este acromegalia, care apare după ce creşterea în înălţime s-a terminat, şi care se manifestă prin îngroşarea oaselor, ceea ce conduce la lăţirea mâinilor, picioarelor şi a oaselor feţei; de asemenea, se înregistrează îngroşarea pielii şi mărirea organelor interne.

În final, individul înregistrează slăbirea musculaturii şi articulaţiilor, precum şi boli cardiace (cardiomiopatia este cea mai frecventă cauză de deces în cazuri abuz de GH). Se mai poate observa intoleranţa la glucoză, diabet şi hipertensiune arterială.

Sursa: „SUPER FIT”, Dr. Serban Damian
  
Informaţii


Articole ProLife


Linkuri

Utilitatea articolului
Acest articol a fost notat de vizitatori cu nota medie 1.


Scrie un comentariu
Nu aveti posibilitatea de a adauga comentarii! Vă mulţumim









Ultimele link-uri adăugate
shopmania.ro
Piscine Ecologice
Revista LYL
Suplimente Nutritive
Nutrex Research
Muscle Asylum Project
Syntrax Innovations
Anabolic Xtreme
www.gasparinutrition.com
www.maxfitmag.com

ISO 9001
ISO 9001

ProNutrition VitaLife Nature's Best MadMax Nutrend USA Natural Max Performance BSN MuscleTech Jasper Syntrax Gaspari Nutrition
 
promovat si listat in directoarele web
  Medicina Director Web - unLink.ro - Adauga si site-ul tau Smartbuy.ro - preturi si comparatii Addsite:: Magazine online - Sport TRAFIC TRIPUL - Directo Web Promovare Web ClickLink.ro Director Web Romanian Top66 jocuri Director Web Romania Acid Links - director web Adauga site in top online sanatate familie intretinere Cazare Predeal Adevarate.Net Poliamida Director Web AdSmarty Web Design Desene de colorat Bloogle Director Web ClickLink.ro Director web romania dotro.cn Promovat de Red-Web Dot Romania Director Web dYr.ro Reviste eLinks.ro Cel mai cuprinzator director romanesc Fier forjat Informatii in timp real www.realtimeinfo.ro Director web Director Web SEODIR SEO Romania Pagina indexata de motorul de cautare Romanesc  indexsite Director Web Inscrie.com Medicamente LinkPlus Siteuri